Am inceput sa meditez si am realizat care este problema.
Simt o frica constanta. Nu stiu de ce sau de cine imi este frica, dar imi este.
Nu ma simt in siguranta, simt ca imi lipseste ceva.
Ma concentrez si respir.
Simt cum intra aerul in mine, mi se usuca gura, mi se umfla stomacul.
Expir.
Fac asta cam de 100 de ori si in sfarsit reusesc sa ma gandesc la ceva frumos.
Imi vad blocul si strada de sus, vad trenurile din gara din apropiere si oamenii asteptand pe peron nerabdatori.
Incerc sa nu fug prea departe azi.
Aerul imi intra usor, usor in plamani.
Expir timp de 3 secunde si ma las purtata de muzica.
Vreau doar sa stau cu ochii inchisi si sa simt ca totul o sa mearga bine.
Cu toate ca ii tin inchisi, simt cum imi zambesc ochii.
Incetul cu incetul o sa invat sa nu-mi mai fie frica.
Maine o sa fie o zi frumoasa cu soare.
Maine o sa ma trezesc zambind.
Viata mea va capata sens curand.
Foarte curand.
Despre mine
- A.
- Vienna, Austria
- I once had dreams of becoming a beautiful poet, but upon an unfortunate series of events saw those dreams dashed and divided like a million stars in the night sky that I wished on over and over again, sparkling and broken. But I didn't really mind because I knew that it takes getting everything you ever wanted, and then losing it to know what true freedom is.
marți, 3 iunie 2014
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu