Dimineata perfecta

Ploaia imi bate usor, usor in geam. Tu inca dormi, ascuns in perna.
As putea sa stau si sa te privesc pana apune soarele din nou.
Vreau sa te mangai, sa te sarut, sa iti dau camasa jos, dar te iubesc atat de mult cand dormi. Imi place sa imi imaginez ca ne visezi. Undeva departe pe o plaja, eu cu scoici in par si tu cu nisip lipit de tine.
Nu ma pot opri din zambit.
Fac cafea proaspata si te ademenesc.
Apar in usa dormitorului cu doua cesti mari de cafea cu lapte si zahar brun, imbracata in camasa ta incheiata doar cu doi nasturi si in boxerii mei turcoaz. Imi zambesti cu ochii intre-deschisi. Ma faci sa imi reamintesc in fiecare minut de ce m-am indragostit atat de tare de tine.
Asez canile cu cafea pe noptiera ta si ma arunc in pat peste tine.
Cafeaua inca arde... la fel ca mine.
Vreau sa ne pierdem mintile printre asternuturile curate mirosind a vara, vreau sa arunc toate pernele, vreau sa iti rup toti nasturii de la camasa, vreau sa aud cum incepe inima sa iti bata cu putere si vreau sa te simt al meu.
Vreau sa tune si sa fulgere si eu sa fiu norul tau alb.
Sa deliram pana se opreste ploaia.
Sa ardem.
Sa topim cearceaful.

Vreau sa te fac sa te trezesti ametit in fiecare dimineata.
Sa iti dau cafea.
Sa te trezesti.
Si sa te fac sa ametesti din nou.

Mi-ai suflat cu dor pe gene si trebuie sa zbor...

Hai cu mine si o sa ne intindem pe tot pamantul...

Hai ! Incearca !


Poti sa imi alergi prin vene ?!