luni, 13 ianuarie 2014

Usor, usor imi desfaci si ultimul nasture de la pantaloni, imi saruti buricul.
Corpul meu tremura la atingerea buzelor tale, e o senzatie pe care nu o pot controla. Buzele tale calatoresc de la nordul corpului meu pana in sud. Eu continui sa tremur si sa te urmaresc cu privirea. As vrea sa nu te opresti niciodata, sa pot pune pe pauza timpul, viata. Sa ne oprim aici.

As vrea sa pot visa din nou cu ochii deschisi.
Sau mai bine, as vrea sa fii cu adevarat aici.

Vreau sa fie o zi de joi cu soare si sa miroasa in toata casa a cafea. Sa imi aduci flori si sa imi saruti buricul din nou. Sa deschid ochii si sa iti zambesc, sa iti aduci aminte de clipa in care ne-am indragostit, de clipa care as fi vrut sa nu se termine niciodata.

Sa fiu arsa de soare, ametita si innebunita dupa tine.
Sa nu mi se mai faca niciodata dor.
Sa nu imi mai umezesc ochii cu gandul la tine niciodata.

Sa putem fi fericiti pentru totdeauna.

M-am saturat sa fiu departe, m-am saturat.

Nu mai vreau sa nu te pot saruta atunci cand iti aud vocea.

Pur si simplu nu mai pot.

E pentru prima oara cand chiar simt ca nu mai pot, ca nu o sa mai rezist, ca o sa ma sufoc...

Niciun comentariu: