Imi era dor de tine.
De felul in care scrii, de felul in care iti aranjezi perna sub cap, de tine din cap pana in picioare.
Imi era dor de ce poti sa faci.
Imi era dor sa te simt rascolind cele mai intunecate ganduri din capul meu.
In sfarsit mi-ai aratat ce trebuie sa fac, pentru ce sunt defapt facuta.
Uitasem sa fac ce imi place cu adevarat.
Uitasem sa scriu pana nu mai imi simt niciun deget.
Uitasem sa ma pierd in ganduri si uitasem cum e sa stai pana la rasarit si sa te ratacesti in cuvinte.
Am nevoie de asta in fiecare zi.
Simt ca pot.
Stiu ca intr-o zi o sa reusesc.
Acolo, sus pe raft, in dreapta, prafuita voi sta si eu intr-o zi. Sau tu.
Pentru ca tu sunt eu si eu sunt tu.
Suntem noi.
Noi doi amandoi, imbratisati pana dimineara.
Nu au trecut nici 24 de ore si deja simt ca ma sufoc.
Patul e gol si plapuma e rece.
In noaptea asta ai gresit patul.
Eu de dimineata te astept. Stau cu ochii inchisi pana vii si ma saruti.
Sa stii ca fac clatite.
Sa stii ca te visez.

Sa stii ca traiesc pentru tine.
Nu ma face niciodata sa imi para rau, te rog.
Sa nu ma faci niciodata sa ma gandesc ca nu merit nimic bun in viata.

...pentru ca acum mi-am gasit fericirea si nu sunt dispusa sa o mai pierd vreodata.
Te iubesc si mie dor de tine.


I'll wait for you home, darling.