In cutia cu amintiri am rascolit toata noaptea.
E ca si cum mi-ar fi trecut toata viata prin fata ochiilor.
Cateodata mi se mai face dor, mi se face dor sa fiu copil, sa fiu rebela, sa plec la mare, sa stau pana noaptea tarziu si sa ma uit la stele, sa ma furisez din casa doar pentru inca o noapte nebuna, sa pot sa visez orice, sa vad totul roz.
Cutia mea cu amintiri e imensa, cateodata ma mir ca o mai pot ridica.
Cutia mea cu amintiri e importanta si ma face mereu sa plang.

Amintiriile mele au incaput intr-o cutie.
Mi-e frica de faptul ca intr-o zi , o s-o pierd si nu o sa mai stiu cine sunt, ce vreau, incotro trebuie sa ma indrept.
Am impresia ca bat pasul pe loc.
Defapt, asta si fac.
Mi-e frica sa inaintez, mi-e frica sa ma maturizez, mi-e frica sa 'fiu mare'.
Nu vreau.

Vreau sa mai copilaresc.
Macar o data...