Last day turned into first day.

Inchid ochii si ma relaxez.
Tigara arde la mine in mana. Pentru cateva secunde uitasem complet de ea.
Iar se lumineaza afara, iar am probleme cu somnul.
Numai la tine ma pot gandi, numai la tine vreau sa ma gandesc.

Ma plimbam intr-o zi pe plaja. Pe fundal se auzea Bob Marley "Sun is shining". In mintea mea era un razboi rece, o ultima batalie. Nu realizam ca merg direct catre mare, uitandu-ma in gol. Nu ma mai simtisem de mult timp atat de pierduta, atat de trista, asa de demoralizata. Imi pierdusem orice speranta, orice urma de optimism, orice chef de distractie. Zambeam din ora in ora fals, doar pentru a arata ca sunt bine, ca nu am chef sa port discutii interminabile despre ceea ce simt. Pur si simplu nu vroiam sa las pe nimeni sa intre in lumea mea. Aveam nevoie sa fiu singura. Doar eu si mintea mea goala, gandurile pierdute in nisip si sperantele luate de valuri. M-am oprit. Intrasem in apa pana la genunchi si nu imi dadusem seama. Mi s-a facut pielea de gaina. Apa era mai rece decat credeam initial. Inchid ochii si ma arunc in primul val. Ma las purtata in apa murdara de alge timp de cateva minute. Stau cu fata la soare, simt cum imi arde pielea, cum imaginea arzatoare mi se imprima pe retina. Oftez adanc, cum fac mereu cand ma gandesc la ceva foarte profund. Este timpul sa zambesc din nou si sa le arat ca ma simt bine,ca ma distrez. A fost la fix, nu si-a dat nimeni seama. Am reusit sa ii pacalesc si de data asta, am castigat inca o ora de liniste si pace. Tin minte ca tot ce aveam in cap era sa te sun, sa iti aud vocea, sa iti spun ca imi pare rau pentru ce am zis, sa recunosc ca vreau sa vi acum la mare, sa stiu ca in urmatoarea ora te-ai fi urcat in masina si ai fi venit. Atat mai tin minte. Cred ca am adormit pe plaja mai tarziu si gandurile mele s-au transformat in vise. Nu tin minte sa te fi visat, stiu doar ca m-am trezit cu o durere groaznica de cap. M-am dus sa imi cumpar o bere. Aveam nevoie de o bere rece in timp ce stau pe plaja si citesc una din cartiile mele preferate. Am stat si m-am gandit ca nu mai are sens sa ma consum, ca trebuie sa invat sa dau pagina, sa trec la urmatorul nivel, sa inteleg ca viata merge mai departe. M-am resemnat. Te pierdusem si nu mai aveam ce face. Ba, chiar la un moment dat, m-am gandit daca as mai vrea sa te am vreodata. M-am hotarat sa ma distrez, sa-mi fac de cap, sa fac lucruri pe care nu le-am mai facut niciodata si lucruri pe care nu le-as face in mod normal. Am considerat ca am un motiv bun si ca merit. Pana in prezent ma bucur de decizia luata. Incet , incet apune soarele si consider ca e momentul potrivit pentru a deschide o sticla de vin. Continui cu un pahar de Vodka, inca o sticla de vin, cateva ore pe care nu le mai tin minte. Stiu ca stateam pe plaja la concert si imi dadusera lacrimile. Eram beata si gandurile mele incepeau sa fie sincere. Aveam nevoie de cineva care sa stie sa ma iubeasca, sa ii fie frica sa nu ma piarda, sa fie in stare de orice pentru mine, sa ma tina de mana pe strada si sa ma sarute de 'noapte buna'. Am stat intinsa pe nisip fara sa scot un cuvant, pana s-a terminat melodia. M-am ridicat hotarata si m-am decis sa ma distrez, sa las pur si simplu Universul sa decida. Amuzant, nu? Am continuat sa bem, sa dansam, sa stam pe plaja la rasarit, o seara obisnuita la mare. A doua zi m-am trezit bine dispusa, am avut un mic dejun dragut si m-am hotarat sa stau la piscina pe sezlong si sa continui sa citesc din cartea mea preferata. Daca ridicam ochii din carte, vedeam pensiunea in intregime.Am ridicat ochii un pic mai sus pentru cate secunde si te-am vazut pe balcon, la ultimul etaj, in fata camerei unde statusem si eu acum doi ani. Mi-as fi dorit sa urc si sa vorbim, sa iti spun ca ma simt atrasa de tine. Ar fi fost prostesc din partea mea sa fac asta , asa ca am continuam sa imi beau cafeaua si sa citesc. Tu ai coborat, te duceai sa mananci,m-ai salutat si ai iesit pe poarta. Te-am urmarit cum te indepartezi cateva secunde, dar te-ai intors sa strigi pe cineva si m-ai prins. Am intors capul repede, faceam pe indiferenta, nu vroiam sa observi felul in care te priveam. Undeva in adancul sufletului meu, stiam ca nu esti intamplator acolo, ca nu stai intamplator fix in camera aia. Incepuse iar o lupta in capul meu. Incercam sa neg fata de mine ca imi placi, nu vroiam sa ajung sa am sentimente pentru nimeni acum, simteam ca nu pot. Nici pana in ziua de azi, nu am spus la nimeni asta. M-am convins singura ca nu imi placi, ca nu e momentul potrivit sa mi se aprinda calcaiele dupa cineva. Crezusem ca am reusit. S-a facut iar seara, ne-am apucat iar de baut.Printr-o complicitate a Universului, am ajuns sa beau cu tine, am ajuns sa vorbesc si sa ma distrez cu tine. Incepeam sa ma pierd in ceea ce imi zici, in felul cum ma privesti, incepeam sa ma indragostesc fara sa-mi dau seama. A urmat un prim sarut, pe care si acum mi-l amintesc foarte vag. De singurul lucru de care sunt complet sigura, e ca imi batea inima cu putere. Tin minte ca auzeam pana in adancul creierului cum inima incearca sa imi iasa din piept, ca mi se sacadeaza respiratia, ca ma pierd in moment. Stiu ca ma simteam dorita, ca buzele tale ma faceau fericita, ca vroiam sa dansez cu tine, ca te-as fi luat in brate si te-as fi tinut asa toata noaptea.Asta e tot ce imi aduc aminte. Au urmat multe saruturi, multe nopti petrecute cu tine, multe discutii pe care nici unul din noi nu si le mai aminteste. Stiu ca ma indragosteam din ce in ce mai tare de tine si ma luptam cu mine sa nu arat asta. Nu vroiam sa iti arat ca te vreau, ca am nevoie de tine, ca vreau sa faci parte cu adevarat din viata mea. Iti explicasem in ce situatie sunt, iti cerusem sa terminam tot in momentul in care ne intoarcem acasa. Simteam ca nu e decizia corecta, dar aveam impresia ca asa ar fi cel mai bine pentru toata lumea; consideram ca asa nu imi voi complica si mai tare viata. In ultima seara la mare am vrut sa ma intrec pe mine insumi si am baut mai mult decat ar fi trebuit. Ti-am recunoscut ca as vrea sa continuam si acasa, intr-un mod foarte indirect, bineinteles. Stiam ca deja simti si tu ceva. Stiam deja ca si tu vrei. Stiam ca nu vom reusi sa punem punct atat de usor. Drumul pana la pensiune nu il mai tin minte, dar stiu ca a doua zi m-am trezit si erai langa mine. Ma tineai in brate si imi batea soarele in ochi. Era timpul sa plec catre casa. Te-am pupat in graba pe coltu gurii si simteam cum mi se taie respiratia in timp ce coboram scarile. Simteam ca o sa cad din picioare, ca o sa mi se faca rau. Simteam ca am pierdut ceva extrem de important pentru mine. Nu as putea sa descriu niciodata senzatia pe care am avut-o pana in momentul in care m-am urcat in masina si am iesit pe poarta. Coborasei si tu si te vedeam in oglinda. Ma gandisem la un moment dat sa ma dau jos din masina, sa fug la tine si sa-ti sar in brate, dar realitatea nu e mereu ca in filmele romantice. Tot drumul m-am chinuit sa nu ma gandesc la tine, dar cu cat incercam mai mult, cu atat imi aduceam si mai mult aminte de tine. Eram indragostita pana peste cap de tine, dar nu vroiam sa-mi recunosc asta, pentru ca daca as fi facut-o, ar fi devenit totul real. Mult prea real pentru mine, mai ales ca nu stiam exact ce e in capul meu. Ajunsa acasa, simteam ca lipseste o parte din mine, simteam ca am uitat ceva important, simteam ca sunt goala. O parte din mine, ramasese cu tine, nu putea pleca,nu iti putea da drumul. Amandoi deja ajunsi acasa , nu puteam sa ne abtinem sa nu vorbim. Mi-ai demonstrat ca imi poti fi un prieten extrem de bun, mi-ai aratat ca ma intelegi si ca stii sa ma asculti de fiecare data. Au mai urmat saruturi si discutii si iluzii, dar eu continuam sa neg ceea ce simt si sa consider ca ar fi mai simplu asa.  Nu am cedat nicicum, mi-am sustinut parerea pana la capat. Dupa care, a urmat greseala facuta de mine; cea mai mare greseala din anul asta. Am acceptat sa ma las iar controlata, am acceptat sa il suport iar, sa il vad iar zi de zi. Dar am realizat ca nu mai simt nimic pentru el, ca imi produce scarba cand ii aud vocea, ca e un nimeni pentru mine. De fiecare data cand eram cu el, tot ce faceam era sa-mi verific telefonul din 5 in 5 minute, in speranta ca am primit un mesaj de la tine. Zilele au trecut, am plecat iar la drum, am stat cu tine la plaja, te-am aruncat in apa, am dansat, am baut, am facut poze si m-ai mangaiat pe cap pana am adormit. Incepeam sa am sentimente prea puternice, ca sa le mai pot ascunde. Hotarasem intr-un moment de panica totala ca o sa iti arat ca nu sunt buna pentru tine, incercam sa te fac sa nu ma mai placi. Vorbeam aiurea, ma purtam aiurea, faceam lucruri cu care nu erai de acord... sperand doar ca o sa putem fi vreodata doar prieteni si nu vom complica nimic. Am crezut ca pot trai fara tine, pana intr-o seara cand m-am pierdut de tine si nu stiam cum sa te gasesc. Eram foarte ametita, traiam in lumea mea in seara aia, dar singurul lucru de care eram cu adevarat constienta era ca vreau sa te gasesc, ca as fi vrut sa te pot lua in brate. Te gasisem pana la urma , erai suparat. Nu o sa iti uit privirea aia niciodata. Simteam ca te-am dezamagit, simteam cum se rupe ceva in mine. Nu puteam sa te pierd. La un moment dat, chiar am crezut ca asta se va intampla si un intreg scenariu s-a derulat la mine in cap.Deja ma gandeam ce o sa fac pentru a te avea din nou. Mi-am demonstrat din nou ca m-am inselat si ca nu m-ai lasa niciodata singura. Mi-ai aratat ca tu poti trece peste anumite inconveniente, ca ma poti ierta, ca ma vrei cu adevarat. Ma hotarasem ca nu o sa ma dau batuta si ca o sa fi al meu intr-o zi . Si vei fi al meu pentru totdeaua. Am trecut prin multe dupa seara aia. Am fost jignita, umilita, la un pas de o cadere nervoasa. Dar in ciuda acestora, aveam o raza de soare in viata mea. Te aveam pe tine, care ma faceai cumva sa fiu iar optimista, sa cred ca totul se va rezolva intr-un final. Intr-un final , mi-am luat inima in dinti si te-am sarutat, ti-am spus ce simt si ca pur si simplu nu mai pot si nu mai vreau sa ma impotrivesc acestor sentimente. Eram indragostita de tine si vroiam sa fiu cu tine. De atunci, sunt a ta. Trup si suflet, doar a ta. De atunci simt ca explodez de fericire. Din ziua aia, simt ca mi-am inceput viata de la zero, ca totul are un sens acum, ca merita sa nu ma dau batuta niciodata. Am ajuns sa te iubesc, cum nu am crezut ca o sa iubesc vreodata in viata asta, am invatat sa apreciez toate lucrurile mici, felul in care rasuna vocea ta de dimineata in camera, felul in care ma privesti, am invatat sa te cunosc. Esti singura pesoana pe care o iubesc, pentru ceea ce este, nu pentru ce imi imaginam eu ca este sau pentru ce mi-as fi dorit vreodata sa fie. Te iubesc, pentru ca pot fi sincera , pentru ca ma simt 'eu' cand sunt cu tine. Te iubesc, pentru ca nu vreau sa schimb absolut nimic la tine, pentru ca felul in care ma saruti, ma face sa imi pierd mintile si pentru ca simti la fel pentru mine.
Te iubesc pentru ca esti al meu.

La Vama Veche mi-am gasit pereche.