Ar trebui sa recunosc sa sunt speriata de faptul ca se termina o perioada frumoasa a vietii.
Ma sperie gandul asta tare de tot.
Sa incep totul de la zero.
Sa ma trezesc sa ma duc la cursuri si sa nu mai fiu cu persoane pe care le cunosc de 12 ani, pe unii chiar de mai mult.
O viata intreaga mi-am petrecut-o cu persoane in care am incredere, persoane care mi-au castigat greu increderea.
Nu vreau sa o iau iar de la zero.
As vrea sa fiu la liceu mereu.
Imi e frica sa nu pierd lucrurile la care tin cel mai mult, persoanele pe care le iubesc cel mai mult.
Imi e frica sa nu te pierd si pe tine.
M-am saturat sa ma indragostesc si dupaaia sa ma chinui ani de zile sa trec peste.
Nu mai pot face asta. Vreau sa fie bine de data asta.
Nu vreau sa o iau de la zero si din punctul asta de vedere.
Ma maturizez...
...si nu-mi place.
Am avut o discutie despre faptul ca totul s-a intamplat cu un scop.
Daca nu plecam la mare, nu te-as fi cunoscut pe tine, nu m-as fi indragostit nebuneste din prima seara, nu mi s-ar facut frica si nu te-as fi parasit. Nu m-as fi cuplat cu altcineva ca sa te uit, nu mi s-ar fi facut asa de dor de tine, nu ne-am fi impacat, nu te-as fi iubit asa de mult, nu as fi avut cea mai faina perioada, nu as fi facut atatea nebunii, nu mi-ai fi fost acum cel mai bun prieten, nu ne-am fi certat, nu ne-am fi despartit, nu as fi intalnit pe altcineva intr-un loc unde nu veneai niciodata cu mine, nu as fi reusit sa ma indragostesc iar, nu as fi realizat atat de multe, nu mi-ar fi parut atat de rau, nu m-ar fi durut atat de tare sa ranesc pe cineva, nu ti-as fi simtit lipsa, nu ai fi fost atat de departe, nu m-as fi indragostit iar, nu as sta ore intregi sa-ti povestesc ca sunt fericita, nu m-as fi plimbat atat, nu as fi avut motiv sa ma trezesc zambind, nu as fi atat de panicata acum.
Chiar trebuie sa ne maturizam?
Nu putem sa ramanem vesnic copii?
I want to be forever young!
Imi e frica sa ma 'despart' de liceu, de colegi, de oamenii pe care ii vad zilnic in parc, de vecini, chiar si de fostii mei prieteni cu care ma mai intalnesc la partyuri si ma napadesc toate amintirile.
Imi e frica sa o iau de la inceput, pentru ca imi e frica sa nu dau gres.
Imi e frica sa nu dezamagesc oamenii pe care ii iubesc cel mai mult.
Imi e frica sa nu gresesc, imi e frica de faptul ca poate nu o sa reusesc sa fac ce imi doresc, poate nu o sa reusesc sa schimb nimic.
As vrea sa fie totul simplu.
As vrea sa imi pese doar de faptul ca mi s-a dezumflat mingea sau ca Barbie si-a pierdut un pantof.
Sa fiu indragostita de toti baietii de la mine din grupa si sa visez ca ma voi casatori intr-un palat cu un Fat Frumos calare.
E atat de dureros sa fi nevoit sa te trezesti la realitate, atunci cand visai cel mai frumos.
Dar hai sa incercam.
Eu stiu ca pot!
Vrei sa incerci cu mine?
Stiu unde vreau sa fiu in viitor. Stiu ce sunt nevoita sa fac pentru a ajunge acolo.
Stiu cu cine vreau sa fiu .
Exista persoane care vor face temporar parte din viata mea si exista persoane care vor fi acolo pentru totdeauna.
M-am gandit cine vreau sa fie in jurul meu si la 80 de ani.
...si ma voi zbate mereu, pentru a face acest lucru posibil.
I'm not gonna loose my best friend, I'm not gonna loose my lover and I'm definetly not gonna loose you.
Prin cate am trecut impreuna, cate am indurat amandoi, cate s-au intamplat si au trecut, atatea secrete, atatea barfe... si inca imi esti cel mai bun prieten.
...inca esti persoane pe care o sun cand sunt trista, inca reusesti sa ma linistesti cand sunt ingrijorata.
Chiar si atunci cand esti departe... si chiar nu sunt dispusa sa renunt la asta.
Ne-am maturizat impreuna si am realizat ca intre noi nu va mai merge niciodata, ne-am indragostit amandoi de altcineva, dar stim ca mereu vom avea un loc special acolo undeva.
Imi e frica de faptul ca va trebui sa-mi dau seama cine sunt si ce vreau de la viata si nu voi stii ce sa raspund.
E panica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu